Introducere

Coaliția Națională „Viața fără Violență” este o rețea feministă din Republica Moldova, formată din 25 de organizații neguvernamentale dedicate prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor și copiilor și a violenței în bază de gen.  Organizațiile membre ale Coaliției oferă servicii specializate pentru supraviețuitoarele violenței, dezvoltă programe de prevenire, contribuie la elaborarea politicilor publice și monitorizează implementarea angajamentelor asumate de Republica Moldova în domeniul egalității de gen și al drepturilor omului.

În ultimii șase ani, Republica Moldova a înregistrat progrese importante în consolidarea cadrului legislativ și a răspunsului instituțional în domeniul prevenirii și combaterii violenței. În toate procesele, organizațiile feministe și-au făcut loc în spațiile decizionale și au argumentat importanța ratificării Convenției de la Istanbul, introducerii femicidului în Codul Penal, transparenței Programului Național privind prevenirea și combaterea violenței față de femei și a violenței în familie pentru anii 2023–2027 (în continuare, Program Național) și consolidării mecanismelor de răspuns interinstituțional. 

În același timp, organizațiile feministe activează într-un context caracterizat de resurse financiare limitate, dependență excesivă de finanțarea externă, creșterea discursurilor antifeministe și restrângerea spațiului civic. Organizațiile societății civile continuă să acopere lacunele din sistemul public, furnizând peste 60% din serviciile specializate pentru supraviețuitoarele violenței, fără a beneficia de mecanisme de finanțare publică sustenabile și predictibile. Totodată, femeile și fetele continuă să se confrunte cu forme persistente și noi de violență, inclusiv violență psihologică, economică, digitală și sexuală, iar accesul lor la protecție și justiție rămâne inegal.

Prin prezenta notă de poziție, Coaliția Națională „Viața fără Violență” evidențiază principalele provocări sistemice și formulează un set de priorități pentru următorul ciclu guvernamental, în vederea consolidării răspunsului național la violența împotriva femeilor și fetelor. Recomandările sunt fundamentate și coroborate de Evaluarea Alternativă a Programului Național privind prevenirea și combaterea violenței față de femei și a violenței în familie pentru anii 2023–2027 a Coaliției, care a analizat impactul politicilor publice asupra supraviețuitoarelor violenței, femeilor, organizațiilor de femei și liderelor comunitare.

Prevenirea Violenței

Provocări:

• Activitățile de prevenire rămân fragmentate, discontinue, dependente de finanțări externe și fără un caracter continuu. Ele se desfășoară preponderent de sus în jos, fără implicarea organizațiilor de la firul ierbii. 
• Inegalitatea de gen, sexismul, xenofobia, rușinea și tăcerea rămân bariere structurale neabordate sistematic în nicio disciplină școlară, strategie, program sau campanie națională de prevenire a violenței. 
• Disciplina „Relații armonioase în familie” acoperă doar 3,4% dintre școli și nu abordează violența digitală, cauzele structurale ale violenței, educația sexuală sau centralitatea consimțământului. 
• Femeile din grupurile marginalizate (rome, rurale, cu dizabilități, migrante, queer, etc.) rămân cele mai puțin informate și cele mai puțin acoperite de intervenții. 
• Bugetele locale nu prevăd linii dedicate pentru prevenire, iar 70% dintre specialiștii consultați declară că resursele alocate nu sunt suficiente.

Recomandări:

• ​Revizuirea curriculumului educațional pentru integrarea obligatorie a conținuturilor privind egalitatea de gen, consimțământul, relațiile sănătoase, educația sexuală, violența psihologică, economică și digitală.
• Integrarea educației pentru egalitate de gen și a prevenirii violenței în formarea inițială și continuă a cadrelor didactice.
• Crearea unor programe de educație și informare destinate părinților și adulților.
• Implementarea campaniilor naționale și locale privind toleranța zero față de violența împotriva femeilor dintr-o perspectivă intersecțională.
• Introducerea screeningului sistematic al violenței în sistemul de sănătate.
• Consolidarea capacităților poliției privind identificarea timpurie a riscurilor și utilizarea instrumentelor de evaluare a riscului de femicid.
• Implementarea mecanismelor de prevenire și combatere a hărțuirii sexuale în instituțiile de învățământ.
• Dezvoltarea mecanismelor locale de prevenire și intervenție timpurie coordonate între APL-uri, școli, poliție și servicii sociale.
• Promovarea implicării bărbaților și băieților în prevenirea violenței și în transformarea normelor sociale discriminatorii.

Consolidarea serviciilor de sprijin pentru supraviețuitoarele violenței

Provocări:

• Bugetul de stat acoperă doar 20% din totalul Programului Național privind prevenirea și combaterea violenței față de femei și a violenței în familie pentru anii 2023–2027, iar organizațiile societății civile acoperă peste 60% din costuri.
• Nu există un program național de abilitare economică a supraviețuitoarelor violenței.
• Există incertitudine privind accesibilitatea și calitatea serviciilor în contextul reformei administrativ-teritoriale.
• Accesul la serviciile de reabilitare este condiționat de încadrarea penală a faptei și de avansarea procesului penal, fapt care exclude de la sprijin majoritatea supraviețuitoarelor.
• Nu a fost adoptat un mecanism funcțional de procurare a serviciilor de sprijin oferite de organizații de către stat. 

Recomandări:

• ​Delimitarea clară a serviciilor generale de serviciile specializate în conformitate cu Convenția de la Istanbul.
• Finanțarea publică sustenabilă a adăposturilor și serviciilor specializate furnizate de organizații neguvernamentale.
• Eliminarea condiționării accesului la servicii de statutul procesual al cazului, astfel încât femeile să aibă acces efectiv la servicii specializate indiferent dacă a fost sau nu inițiat un proces penal.
• Crearea unui mecanism național de cofinanțare multianuală pentru serviciile prestate de ONG-uri.
• Dezvoltarea și extinderea serviciilor specializate pentru supraviețuitoarele tuturor formelor de violență împotriva femeilor.
• Extinderea accesului la asistență juridică garantată de stat.
• Introducerea măsurilor de compensare rapidă și de urgență pentru supraviețuitoare.
• Dezvoltarea serviciilor de abilitare și autonomie economică a supraviețuitoarelor.
• Consolidarea abordării intersecționale în toate serviciile sociale.
• Extinderea accesului femeilor din grupurile marginalizate la servicii adaptate.
• Reducerea termenelor de realizare a expertizelor psihologice și medico-legale.
• Crearea unei rețele suficiente de psihologi/e judiciari/e și experți/te medico-legali/e.
• Instituirea intervenției proactive a structurilor teritoriale de asistență socială pentru femeile aflate în risc ridicat.

Accesul la justiție

Provocări:

• Capacitatea sistemului de justiție de a răspunde sesizărilor femeilor privind violența este disproporționat mai mică decât volumul sesizărilor primite. Majoritatea covârșitoare a sesizărilor nu generează niciun răspuns juridic formal, nici penal, nici contravențional.  
• Metodologia de evaluare și compensare a prejudiciului supraviețuitoarelor nu a fost adoptată, iar mecanismul actual de compensare conform Legii nr. 137/2016 este nefuncțional.
• Acoperirea teritorială a serviciilor pentru agresori este minimală, iar participarea la programe de schimbare comportamentală nu este atașată ordonanțelor de protecție.
• Sistemele de evidență a datelor nu asigură interoperabilitatea între instituțiile responsabile.
• Organele de urmărire penală nu urmăresc să stabilească dacă infracțiunea a fost determinată de prejudecăți de gen, iar instanțele de judecată nu aplică prevederile speciale ale Convenției de la Istanbul.
• Există un singur specialist de expertiză psihologică judiciară în întreaga țară.
• Durata expertizelor psihologice depășește frecvent un an, iar acest lucru duce la retraumatizarea supraviețuitoarelor, la renunțarea acestora la cooperarea cu autoritățile și la impunitatea de facto a agresorilor în cazurile de violență, mai ales psihologică și economică.
• Copiii martori ai violenței nu sunt recunoscuți în calitate de supraviețuitori, iar situația acestora rămâne ignorată în urmărirea penală și în cercetarea judecătorească.
• Toate activitățile de instruire, dezvoltare a programelor și consolidare instituțională pentru a răspunde la cazurile de violență  au fost finanțate de parteneri de dezvoltare.
• Acoperirea intervențiilor vizează aproape exclusiv violența în familie, fără a include și celelalte forme de violență față de femei prevăzute de Convenția de la Istanbul.

Recomandări:

• Armonizarea completă a legislației naționale cu prevederile Convenției de la Istanbul și ale Legii 45/2007 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor.
• Aplicarea sistematică a evaluării riscului în toate cazurile de violență împotriva femeilor.
• Dezvoltarea instrumentelor de identificare și investigare a femicidului.
• Asigurarea înregistrării corespunzătoare a tuturor cazurilor de violență în sistemele de evidență penală.
• Instituirea obligativității analizei dimensiunii de gen în toate cauzele de violență împotriva femeilor.
• Asigurarea cercetării minuțioase a situației copiilor în cazurile de violență în familie, în special cu consecințe letale, și instituirea unui mecanism obligatoriu de evaluare a riscului de violență în procedurile privind stabilirea domiciliului copilului.
• Elaborarea standardelor probatorii pentru violența psihologică, economică și digitală.
• Implementarea unui sistem automat de informare a supraviețuitoarelor privind statutul agresorului.
• Eliminarea practicilor care descurajează supraviețuitoarele să continue procedurile judiciare.
• Introducerea programelor obligatorii de schimbare comportamentală pentru agresori.
• Asigurarea unei practici judiciare uniforme în investigarea și sancționarea violenței împotriva femeilor.
• Modificarea Legii nr. 137/2016 pentru eliminarea condiției hotărârii judecătorești definitive ca prag de acces la compensație de urgență, cu instituirea unui mecanism de avans sau voucher pentru nevoi imediate și alocarea unei linii bugetare distincte și transparente pentru compensarea supraviețuitoarelor infracțiunilor.
• Consolidarea cooperării dintre poliție, procuratură, sistemul social și sistemul de sănătate.

Reziliență organizațională și instituțională

Provocări:

• Nu există un cadru instituțional funcțional de coordonare și monitorizare a politicilor de prevenire și combatere a violenței.
• Nu există niciun contract multianual de achiziție de servicii specializate de la ONG-uri, niciun mecanism de grant recurent și nicio recunoaștere formală a ONG-urilor ca furnizori esențiali în structura de implementare și raportare a Programului Național.
• 28% dintre organizații nu au economii, 64% ar funcționa mai puțin de 6 luni dacă finanțarea externă s-ar opri brusc, iar aproape 47% au trecut deja prin situații de risc de închidere din cauza finanțării nesigure. 90% dintre organizații lucrează pe baza proiectelor cu durată medie de 1 an (datele interne ale Coaliției).

Recomandări:

• Consolidarea capacităților instituționale și financiare ale Agenției Naționale pentru Prevenirea și Combaterea Violenței.
• Crearea grupurilor tematice permanente pentru coordonarea implementării Programului Național.
• Revizuirea Programului Național și introducerea indicatorilor calitativi de măsurare a progresului.
• Operaționalizarea deplină a sistemului VioData ca instrument de analiză și prevenire.
• Crearea unui sistem interoperabil de date între poliție, justiție, sănătate și protecție socială.
• Publicarea transparentă și periodică a tuturor documentelor și rapoartelor de implementare.
• Investiții în resursa umană din sistemul de asistență socială și protecție.
• Creșterea salariilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru profesionistele/știi din prima linie.
• Instituționalizarea mecanismelor de supervizare, intervizare și prevenire a epuizării profesionale.
• Dezvoltarea capacităților tuturor profesioniștilor/stelor implicați/te în răspunsul la violență: polițiști/ste, procurori/e, judecători/oare, asistenți/te sociali/e, cadre medicale și cadre didactice.

Implicare civică și guvernanță participativă

Provocări:

• ONG-urile sunt menționate în toate documentele de politici ca parteneri esențiali de implementare, dar participarea este formală și se limitează la invitații de lansare a proiectelor sau la prezentarea rezultatelor. 
• Organizațiile societății civile nu au un rol efectiv în elaborarea și consultarea agendelor, conceptelor, documentelor strategice și ale politicilor publice.
• Nu există mecanisme de finanțare dedicate activităților de advocacy și monitorizare a politicilor publice pentru ONG-uri.
• Nu există mecanisme formale și permanente de dialog între autorități, organizațiile feministe și comunitățile locale.
• Femeile din grupurile marginalizate  nu sunt implicate suficient în procesele de luare a deciziilor.

Recomandări:

• Instituționalizarea consultării periodice a organizațiilor de femei în elaborarea și monitorizarea politicilor publice.
• Implicarea societății civile în procese de consultare și decizionale cu drepturi clare: acces la documente de planificare, drept de a prezenta poziții scrise, drept la răspuns motivat din partea autorităților.
• Asigurarea participării organizațiilor societății civile în grupurile de lucru și mecanismele de coordonare naționale.
• Susținerea grupurilor locale de femei și a inițiativelor comunitare de prevenire a violenței.
• Alocarea resurselor locale dedicate prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor.
• Publicarea transparentă a datelor și rapoartelor privind implementarea politicilor publice.
• Dezvoltarea mecanismelor de monitorizare participativă a Programului Național.
• Consolidarea colaborării dintre autorități, mediul academic, societatea civilă și partenerii de dezvoltare.
• Protejarea și extinderea spațiului civic pentru organizațiile feministe și organizațiile pentru drepturile omului.
• Recunoașterea rolului organizațiilor de femei ca furnizori esențiali de servicii, expertiză și monitorizare democratică.