Noi, organizațiile și susținătorii drepturilor reproductive semnatari ai prezentei declarații, ne exprimăm profunda îngrijorare și dezacordul față de ordinul emis de Ministerul Sănătății al Republicii Moldova în data de 23 ianuarie 2025, prin care a fost interzis avortul medicamentos prin telemedicină, eliminând astfel o opțiune modernă și dovedit sigură de îngrijire a sănătății reproductive.
Prin ordinul menționat, serviciul de avort medicamentos la distanță a fost anulat, sub pretextul „lipsei unui cadru normativ privind serviciile de telemedicină în țară”. Cu toate acestea, Standardul privind întreruperea sarcinii în condiții de siguranță, aprobat de Consiliul de Experți al aceluiași minister la 03.07.2020 (proces-verbal nr. 2), stabilește în Capitolul IV că, până la 12 săptămâni de amenoree, se poate recurge la avortul medicamentos la domiciliu, sub supravegherea unui prestator de servicii prin telemedicină (pct. 1.5). Documentul recunoaște această metodă ca fiind la fel de sigură și eficientă ca intervenția față în față, inclusiv fără necesitatea unei ecografii sau a unui examen vaginal pre-avort, dacă pacienta este eligibilă medical.
Doar în 2023, Republica Moldova a înregistrat 7.277 de avorturi, dintre care 1.462 prin metoda medicamentoasă inclusiv prin telemedicină, suprimarea posibilității de a efectua avortul medicamentos la distanță generează un vid periculos pentru multe paciente. Femeile care nu își permit deplasări repetate la unitățile sanitare ori locuiesc în zone fără acces ușor la servicii medicale, precum și cele afectate de factori sociali sensibili (stigmat, lipsă de suport din partea partenerului sau teama de reacțiile familiei), ar avea nevoie de consulturi rapide și discrete. Limitarea acestei opțiuni le poate împinge spre metode nesigure sau spre amânarea procedurii, crescând riscul unor complicații grave.
Petiția anti-avort, semnată de un număr redus de persoane, nu justifică o interdicție cu impact național. Decizia de a interzice telemedicina pentru avortul medicamentos a apărut ca urmare a unei petiții anti-avort semnată de doar 18 persoane, ceea ce nu reprezintă o masă critică suficientă pentru o problemă de sănătate publică atât de amplă. În pofida numărului mic de semnatari, autoritățile au reacționat printr-un act administrativ care afectează dreptul la sănătate reproductivă al tuturor femeilor, inclusiv pe cel al adolescentelor și grupurilor vulnerabile. Producerea unui impact național masiv pe baza unei opinii foarte restrânse pune sub semnul întrebării justețea și fundamentarea științifică a unei asemenea decizii. Argumentele autorilor petiției, care sugerează că țara ar deveni un “tele-abator” sau care invocă o criză demografică, eludează complet realitatea clinică, socială și economică a femeilor care se confruntă cu o sarcină nedorită și necesită îngrijire medicală adecvată.
Lipsa telemedicinei contrazice recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și dăunează sănătății publice. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a subliniat în repetate rânduri, inclusiv în documentele recente, că avortul medicamentos efectuat până la 9 sau 10 săptămâni, cu monitorizare și consult la distanță, este la fel de sigur și eficient ca avortul medicamentos realizat în prezența fizică a unui medic.[1] Rata ridicată de succes, de peste 90-95%, și rata minimă de complicații, care rar depășește 1%, oferă încredere atât personalului medical, cât și pacientelor că această abordare este validă. Eliminarea telemedicinei impune noi bariere, mai ales în zonele rurale, unde accesul la servicii de sănătate reproductive este deja limitat, dar și în contexte de criză (pandemii ori dezastre naturale) care pot obliga clinicile să funcționeze cu resurse restrânse. Blocarea avortului medicamentos prin metode moderne crește probabilitatea de a se recurge la soluții informale, neverificate, care pot duce la hemoragii severe, infecții și complicații medicale care să pună viața în pericol.[2]
Interdicția subminează exemplele internaționale de bune practici și standardele europene. În cadrul Uniunii Europene, libera circulație a serviciilor a inclus treptat și acceptarea consulturilor medicale online, iar avortul medicamentos prin telemedicină este considerat o variantă optimă pentru femeile care se află la distanță de unitățile sanitare specializate ori care preferă intimitatea propriului cămin.[3] State precum Franța și Marea Britanie au inclus în legislație, mai ales în contextul pandemiei de COVID-19, posibilitatea de a efectua proceduri la domiciliu, cu consiliere la distanță și trimiterea medicamentelor prin poștă ori ridicarea lor din farmacii. Aceste țări au documentat o rată minimă de complicații și un grad foarte mare de satisfacție în rândul pacientelor.[4] În plus, au demonstrat că, prin telemedicină, costurile asociate avortului scad, iar supraîncărcarea clinicilor se reduce, permițând utilizarea mai eficientă a resurselor medicale.
Exemple de state care practică telemedicina pentru avort și reglementarea. În Franța, avortul medicamentos prin telemedicină este permis până la 9 săptămâni de gestație și reglementat prin ghiduri emise de autoritățile sanitare, care prevăd consult online și eliberarea rețetei pe baza unei evaluări medicale realizate la distanță.[5] În Regatul Unit, sistemul medical a introdus telemedicina pentru avort în timpul pandemiei, iar în prezent, femeile pot solicita consiliere la distanță și pot primi acasă medicamentele necesare, în limita a 10 săptămâni de sarcină.[6] În Statele Unite, fiecare stat are propriul cadru legal, însă începând cu 2020 mai multe jurisdicții au extins posibilitatea avortului medicamentos prin teleconsult, recunoscând eficiența și siguranța acestuia, mai ales în zonele rurale unde accesul la clinici este dificil.[7] În Suedia, telemedicina pentru avort este inclusă în serviciile oferite de sistemul public de sănătate, iar medicii pot prescrie pilulele în urma unei evaluări telefonice sau prin video.[8] În Austria, o instanță a recunoscut contribuția telemedicinei la sănătatea femeilor, declarând că organizațiile care oferă consiliere și trimitere de medicamente acționează în sprijinul drepturilor reproductive și salvează vieți.[9]
Cercetările din Germania și SUA arată că telemedicina răspunde nevoilor de confidențialitate și protejează dreptul la autonomie. În Germania, un studiu cuprinzând 1090 de cazuri de avort medicamentos prin telemedicină a evidențiat că femeile valorizează în mod deosebit confidențialitatea și discreția, considerând că stigmatul social și presiunile exterioare pot fi diminuate când întreaga procedură se desfășoară la distanță.[10] Multe tinere și imigrante fără acte au afirmat că telemedicina reprezintă unica lor opțiune viabilă pentru a finaliza întreruperea sarcinii fără a intra în contact direct cu instituțiile medicale, unde se tem să nu fie judecate sau raportate la autorități. În Statele Unite, apariția restricțiilor severe după decizia Dobbs v. Jackson Women’s Health Organization a consolidat practica avortului prin telemedicină, deoarece a crescut numărul persoanelor care solicită consiliere la distanță și livrarea medicamentelor prin corespondență.[11] Această experiență confirmă că, ori de câte ori accesul la servicii de avort este restrâns, telemedicina devine un instrument vital de protejare a dreptului femeilor de a-și controla propriul corp.
Practici și date din Republica Moldova evidențiază eficiența și acceptabilitatea serviciilor de avort prin telemedicină. Studiile efectuate în Republica Moldova, mai ales proiectul pilot coordonat de Centrul de Instruire în Sănătatea Reproductivă, au arătat rezultate concludente: peste 97% din intervențiile medicamentoase la distanță au fost finalizate cu succes, iar majoritatea participantelor au declarat un nivel ridicat de satisfacție.[12] Principala motivație a fost comoditatea, urmată de dorința de confidențialitate și reducerea costurilor asociate cu transportul și eventualele zile de concediu medical. Integrarea telemedicinei în Standardul privind întreruperea sarcinii în condiții de siguranță a constituit un pas important spre modernizarea asistenței reproductive și a reprezentat o oportunitate crucială pentru femeile care nu puteau ajunge la clinici sau care preferau sprijinul medical online.
Interzicerea telemedicinei contravine legislației naționale și angajamentelor internaționale asumate de Republica Moldova. Legea nr. 185-XV din 24 mai 2001 garantează libertatea persoanelor de a decide cu privire la reproducere și obligă statul să nu intervină abuziv în exercitarea acestui drept.[13] Interdicția bruscă a avortului medicamentos prin telemedicină încalcă nu doar spiritul acestei legi, ci și multiple convenții internaționale: Convenția pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare față de Femei (CEDAW) și Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale cer statelor să asigure servicii medicale nediscriminatorii, accesibile și bazate pe dovezi.[14] Prin suprimarea unei metode validate științific, Republica Moldova riscă să se confrunte cu un val de cazuri de avort riscant și să agraveze inegalitățile deja existente între mediul urban și cel rural, ori între categoriile sociale privilegiate și cele fără mijloace financiare.
Eliminarea telemedicinei în avort alimentează inegalitățile și stigmatul pentru femeile vulnerabile. Femeile din zonele rurale, cu venituri reduse, cele care se confruntă cu dizabilități ori adolescentele care nu pot discuta deschis cu familia sunt primele lovite de consecințele interzicerii telemedicinei. Aceste persoane se bazau pe consultul la distanță pentru a beneficia de un serviciu esențial, fără deplasări obositoare sau expunere la un mediu ostil. În lipsa telemedicinei, crește probabilitatea ca unele femei să recurgă la practici clandestine și să nu mai intre în contact cu un specialist, fapt care le pune viața și sănătatea în pericol, dar și intensifică stigmatizarea. Prin subminarea acestei opțiuni, se perpetuează discriminarea, deoarece femeile cu posibilități materiale își pot permite să plece în străinătate ori să apeleze la clinici private, pe când celelalte sunt condamnate să rămână în sfera metodelor nesigure.
Un pas înapoi pentru drepturile reproductive care trebuie remediat urgent. Renunțarea la telemedicina pentru avortul medicamentos reprezintă un eșec al politicilor de sănătate reproductive și o involuție față de progresele făcute în asigurarea dreptului femeilor la autonomie și siguranță medicală. Intervențiile de acest fel, fără o bază științifică robustă, lasă spațiu amplu pentru creșterea riscurilor și accentuarea inechităților sociale. Cerem Ministerului Sănătății să revoce de îndată Ordinul nr. 45 și să revină la cadrul legislativ care permite avortul medicamentos la distanță, în conformitate cu standardele OMS și cu exemplele pozitive din alte state europene și americane. Doar printr-o abordare rațională, progresistă și centrată pe drepturile omului, Republica Moldova poate oferi o șansă reală femeilor care au nevoie de sprijinul unui sistem medical modern și empatic.
Solicităm revocarea Ordinului și reluarea consultărilor publice pentru o reglementare bazată pe dovezi științifice. Decizia care interzice avortul medicamentos prin telemedicină trebuie anulată în regim de urgență, urmând apoi un proces de consultare largă cu societatea civilă, organizațiile medicale și experții internaționali. În lumina datelor internaționale și a propriilor studii realizate în Republica Moldova, trebuie elaborat un cadru normativ solid și coerent, care să asigure că serviciile de avort rămân accesibile, sigure și nediscriminatorii. Politicile publice în domeniul sănătății reproductive nu pot fi fundamentate pe mituri, prejudecăți sau opinii izolate, ci pe recomandările OMS și pe rezultatele clare ale cercetărilor medicale desfășurate la nivel global și local.
